Începem vânzarea merelor din sezonul 2016

De la 1 august începem vânzarea din producția 2016 cu merele certificate bio, soiurile Prima si Festiva. Totodată pregătim pentru vânzare oțetul de mere din merele din toamna 2015. Pentru cantități mai mici ne găsiți cu produsele la punctul de distribuție al coșului cu legume ASAT-Jivu în noua locație din str.Iuliu Grozescu, marțea și vinerea, între orele 18 și 20, iar pentru cantități mai mari de 20 kg se fac livrări la domiciliu gratuite prin comenzi telefonice la 0749116230.WP_20160724_11_42_01_Pro

Pomicultură ecologică La Marginea Banatului

Reportajul realizat de Ioan Gheoghe Oltean pentru AGRO TV şi Autentic TV la Ferma KPi şi dialogul original purtat cu dânsul pentru ziarul Cetăţeanul de la Lugoj.

Ioan Gh. Oltean: – Zona Făgetului, cu relief variat, a intrat in atenţia unor tineri care incearcă să deprindă secretele agriculturii tradiţionale, aplicând, în acelaşi timp, mijloacele şi tehnicile agriculturii ecologice actuale.

Zilele trecute am fost invitat într-o fermă pomicolă ecologică de La Marginea Banatului, de către Dr.Ing. Sebastian Capotescu, persoană cu multiple preocupări în domeniul dezvoltării durabile:

Sebastian Capotescu: – Sunt un fiu al zonei Făgetului, de La Marginea Banatului, fiind legat de multe părţi ale acestui ţinut. Studiile în domeniul Managementului şi a Ingineriei Industriale le-am făcut la Universitatea Politehnica dn Timişoara. Opţiunea către această zonă de studiu, a fost, încă, din perioada Liceului de la Făget, determinată de interesul şi preocuparea pentru modele de dezvoltare economică care să contribuie şi potenţeze viaţa socială şi culturală a comunităţii şi în acelaşi timp să se desfăşoare în armonie cu natura.

Una din zonele de acţiune a fost implicarea din timpul studenţiei în societatea civilă şi mişcarea de mediu prin intermediul organizaţiei “Tinerii Prieteni ai Naturii”. În anul 1999, alături de colegi, am organizat o importantă tabără internaţională la Bogda, jud Timiş, cu peste 500 de participanţi de pe toată planeta, având subiectul “Spre comunităţi rurale durabile”. Cu această ocazie am devenit întreaga echipă foarte familiară cu conceptul de “ecovillage”, cu organizaţiile internaţionale care-l promovează, şi mai ales, am conşteintizat, odată în plus, avantajele şi beneficiile comunităţilor săteşti tradiţionale în privinţa armoniei şi spiritului comunitar pe de o parte iar pe de altă parte în convieţuirea trainică – durabilă dintre om şi natură, convieţuire care există în comunităţile tradiţionale. În România încă avem acest mod de viaţă, ceea ce reprezintă un beneficiu major al României, pentru conservarea căruia merită să facem toate eforturile. Această viziune am şi transpus-o în cartea publicată de organizaţie “Între cer şi pământ”, la editura Brumar, în anul 2000. Fiind o echipă care aveam o viziune şi valori comune, în anul 2000, deşi absolviserăm toţi studiile universitare în acel an, am decis să continuăm proiectul nostru prin constituirea primei comunităţi intenţionale de tip ecovillage din România, la Stanciova, lângă Recaş.

Chiar dacă comunitatea noastră făcea paşi importanţi, în anul 2003 am decis că este momentul să încep un experiment în zona agriculturii ecologice, pe cont propriu, în ţinutul natal al Făgetului. Astfel, în perioada 2003 – 2005 am făcut achiziţii de terenuri care să-mi permită coagularea unei mici ferme cu terenuri comasate, în surafaţă totală de 17 ha, în localitatea Breazova, sat aparţinător de comuna Margina. Margina este şi locul unde am crescut între vârsta de 6 ani şi 12 ani. În anul 2006 am făcut plantaţia pomicolă pe o suprafaţă de 2,5 ha, iar din 2008 am început conversia întregii suprafeţe la agricultură ecologică. În anul 2009 am pus bazele Grupului de Producători Agricoli “ECOVEST”, alături de alţi producători bio, grup prin intermediul căruia am întreprins diverse activităţi pentru formarea unei pieţe de consum pentru fructe ecologice în România. Din 2012 ferma proprie este certificată ecologic în întregime cu organismul de certificare AGRECO din Germania. În prezent fructele comercializate de mine sunt doar din livada proprie şi poartă marca KPi, https://fermakpi.wordpress.com/ (Capi este porecla din studenţie şi mişcarea de mediu).

Ioan Gh. Oltean: – Eşti singurul din zonă care a avut curajul sa se avânte într-o investiţie de acest gen fiind o activitate de pionierat în această parte a judeţului Timiş:

Sebastian Capotescu: – La nivelul anului 2008, când am început conversia la agricultura ecologică, am fost chiar printre primele ferme din partea de vest a ţării înscrise în agricultura ecologică. A fost şi este o investiţie mult mai dificilă decât mă aşteptam, crezând de multe ori că am parcurs toate peripeţiile posibile, dar de fapt apar în permanenţă noi provocări. Au fost foarte multe probleme începând cu dezvoltarea şi evoluţia plantaţiei, atac de diverşi dăunători care într-o cultură ecologică este foarte dificil să-i combaţi, îngheţuri târzii, ani secetoşi, ani excesiv de ploioşi, incendiu în păşunea Brezovei care a trecut şi în propria livadă, deficit de oameni pentru lucrările curente din livadă, interpretări abuzive ale legislaţiei de către APIA, mentalitate şi atitudine, mai degrabă ostilă a consumatorilor, faţă de produsele bio. O mulţime de factori care au făcut ca şi în prezent acest experiment să nu fie un model de suces economic, dar exeprimentul îl continuăm şi poate va veni un timp în care vom ajunge şi la rezultatul economic aşteptat. Toată activitatea agricolă ca şi proiectele sociale – comunitare, culturale sunt din categoria hobby-uri, finanţate din activitatea profesională de bază defăşurată în cadrul unei firme specializate în producţia şi furnizarea de soluţii profesionale de amenajări cu mobilier de birou din Timişoara.

Ioan Gh. Oltean: – Desfacerea produselor este o problemă şi ea?

Deşi în multe perioade din an vindeam împreună cu grupul EcoVest (unul din membrii grupului deţinea un depozit frigorific, având posibilitatea să vindem fructe din iulie până în mai anul următor) fructe de foarte bună calitate, inclusiv sub aspect estetic, excesiv apreciat de consumatori, la preţuri sub cele ale produselor convenţionale de pe piaţă, reticenţa oamenilor era şi este foarte mare. Am testat toate modelele posibile, livrări la domiciliu gratuite în Timişoara şi cu taxe foarte mici în restul ţării, vânzări în magazinele bio specializate, prezenţa la târguri de diverse genuri, vânzări directe în Mall şi diverse galerii comerciale, vânzări în grădiniţe, dar absolut toate cu rezultate foarte slabe, eforturile şi cheltuielile fiind pe toate canalele mult sub rezultate. Pentru această atitudine o responsabilitate majoră o are şi massmedia care în căutare de senzaţional face prezentări cu persoane neprofesioniste, care nu cunosc domeniul şi în loc să ducă la creşterea interesului oamenilor pentru produse bio, măresc de fapt scepticismul şi neîncrederea. În prezent, cum spuneam, desfac doar produsele proprii, vânzănd către un restaurant bio din Timişoara şi la un punct de distribuţie al Coşului cu Legume din sistemul ASAT (Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti – http://asat-jivu.ro).

Ioan Gh. Oltean: – Toată lumea cunoaşte situaţia, terenuri părăginite, recolte slabe, lipsa mecanizării. Crezi că intervenţia autorităţilor ar fi o oportunitate ca în această zonă să reinvie activităţile tradiţionale ca: creşterea animalelor, pomicultura, cultura cerealelor şi a plantelor tehnice?

Sebastian Capotescu: – Dacă vorbim la nivel de macropolitici agricole europene, înclin să consider că mecanismele actuale de intervenţie ale UE sunt mai degrabă nebenefice, aşa cum de altfel îmi povestea de curând şi un crescător de animale în vârstă din zonă, care considera, explicându-mi cu argumente, că politica de subvenţii este o prostie. Pe de altă parte în contextul european dat, fără politici de intervenţie efective şi eficiente ale autorităţilor, nu se poate face agricultură performantă oricare ar fi tipul acesteia. Din păcate instrumentele actuale sunt excesiv de birocratice şi greoaie descurajând mai degrabă iniţiativa şi proiectele dictate de bune intenţii şi interes real pentru dezvoltare rurală.

Ioan Gh. Oltean: Se impune crearea de ferme în asociere pentru a da rezultate palpabile?

Sebastian Capotescu: – Activităţi economice performante în stadiul actual de dezvoltare al societăţii şi economiei globale nu se pot face decât în asocieri bazate pe viziune, scop şi valori comune. Acesta este şi principiul de bază al comunităţilor de tip ecovillage. În comunităţile rurale există şi tradiţia cooperării la scară mică între membrii comunităţii şi care încă se păstrează şi pentru care milităm în proiectele noastre sociale. Din poveştile bunicilor şi ale părinţilor îmi place foarte mult relatarea cu privire la modul în care sau construit casele de cărămidă în satul Brăneşti, din zonă, sat de obârşie pe linie paternă. Astfel, relatarea lor evoca faptul că după război, casele de cărămidă din sat, sau construit în sistem de clacă. O familia îşi construia casa şi tot satul participa la construirea casei familiei respective până se termina, după care se mutau la construcţia casei altei familii. Acesta este spiritul şi tradiţia care trebuie transformată într-un capital social capabil să genereze structuri economice asociative viabile.

Ioan Gh. Oltean: – Studiezi zona, te gândeşti la proiecte durabile benefice pt locuitori?

Sebastian Capotescu: – Dacă până în 2013 proiectele comunitare şi sociale, alături de soţie, le realizam preponderent în comunitatea Stanciova – https://stanciova.wordpress.com/, de anul trecut am redirecţionat şi aceste activităţi către Zona Făgetului, demarând proiectul de dezvoltare comunitară şi păstrare a memoriei oamenilor şi locurilor zonei sub titlul “La Marginea Banatului” –https://lamargineabanatului.wordpress.com/, apelativ folosit şi în introducerea discuţiei noastre. În cadrul acestui proiect s-a desfăşurat în această perioadă şi Festivalul de literatură şi arte “Sorin Titel” Margina – FeSTMar, cu subtitlul şi de Festivalul Mărului, festival parte a Agendei Culturale a Judeţului Timiş, având şi finanţare parţială de la Consiliul Judeţean Timiş.

Ioan Gh. Oltean: – Gânduri pentru dezvoltarea durabilă a zonei:

Sebastian Capotescu: – Viziunea pe care o am eu cu privire La Marginea Banatului este de a dezvolta un spaţiu asociat cu viaţa sănătoasă, cu un puternic simţ comunitar şi în armonie cu natura, prin activităţi agricole sustenabile, fructificarea responsabilă şi durabilă a fondului forestier şi a biodiversităţii foarte bogate a zonei, în paralel cu formarea de locuitori cu înaltă calificare profesională capabili să desfăşoare şi alte activităţi specifice societăţii cunoaşterii, cu valoare ridicată, dar reşedinţa în zonă. Acesta este un alt subiect de dezbatere amplu, care este legat şi de cercetarea mea de doctorat şi activitatea profesională de bază pomenită mai devreme şi care poate îl vom dezvolta într-o altă discuţie.

 

 

 

 

Ferma KPi de La Marginea Banatului si FeSTMar

Anul trecut a marcat reorientarea activităţilor sociale, culturale, comunitare şi educative ale familiei noastre către zona Făget, locul unde se află şi ferma, după 14 ani în care eforturile din această direcţie le-am avut îndreptate către comunitatea de tip EcoVillage Stanciova.

Astfel, în 2014, am demarat proiectul de dezvoltare comunitară şi păstrare a identităţii oamenilor şi locurilor de La Marginea Banatului, detaliile pe blogul cu acelaşi nume.

Pentru anul 2015, principala activitate desfăşurată în cadrul proiectului este reprezentată de organizarea Festivalului de literatură şi arte „Sorin Titel” Margina [FeSTMar], în perioada 12-13 septembrie, detalii pe link. O parte din atelierele FeSTMar se vor desfăşura în livada KPi, iar, trofeele de excelenţă vor purta numele de „Mărul de Aur”: De altfel, festivalul poate purta şi subtitlul de FESTivalul MĂRului.

Prin urmare, în 12-13 septembrie, livada noastră vă oferă, alături de fructele ecologice cunoscute, şi o mulţime de activiăţi literare şi artistice la care vă aşteptăm cu drag. Distribuţia fructelor la punctul de distribuţiea ASAT Jivu o vom începe din data de 28 iulie.

În imagine dezvăluim, în premieră, şi trofeele Mărul de Aur, aflate în curs de pregătire, de către partenerii noştri de la Liceul de Arte Plastice din Timişoara şi Atelierul DUN’art. Mere Arte